Leapşa Liebster sau cum poţi descoperi bloguri tinere, dar faine

La prima oră a dimineţii (11 a.m. în cazul meu) mă trezeşte telefonul, după o altă tentativă a lui mami cu mult mai devreme, dar nu fiindcă suna alarma, ci fiindcă ceda nervos de la atâtea notificări: mailuri, youtube, facebook, instagram, pinterest. Ok, îl ridic să văd ce arde şi încep cu verificarea mailurilor. Spamuri peste spamuri şi un mail de la Update Your Journal, “Nominalizare Leapşa…”. Ştiam despre ce e vorba doar fiindcă citisem cu câteva zile înainte, dar nu mă gândeam că voi fi nominalizată, în contextul în care blogul meu e de negăsit chiar şi pentru apropiaţi. Bun, să vedem despre ce e vorba. Wooooai, e chiar un mail personal, nicidecum o chestie din aia de la wordpress. Ziua mea a început bine şi îmi zic că mi-ar prinde bine un articol din ăsta mai jucăuş, aşadar…

Am primit invitaţia de la Andreea, lucru pentru care îi şi mulţumesc. Dragă Andreea, mi-ai făcut ziua mai frumoasă şi mă bucur că m-ai descoperit. 🙂

Mai jos sunt întrebările la care a trebuit să răspund:

1. De ce ai început să scrii pe blog?

Povestea e lungă iar cum mie îmi plac la nebunie poveştile, nu mă pot abţine să nu vă împărtăşesc aventurile mele în ale bloggingului (şi da sunt genul acela de persoană care spoilăreşte tot: cărţi, filme şi seriale, nu din răutate, dar explodez dacă nu-mi expun teoriile cu cei din jur, chiar dacă se întâmplă ca ei să nu fi văzut / citit pricina emoţiilor mele puternice).

Prin clasa a IX-a, o bună prietenă de atunci primise ca temă la Limba şi Literatura Română, crearea unui blog. Cum mă ştia mare amatoare de internet şi extravaganţe din astea, m-a chemat la ea să punem la punct bizareria numită blog. Ne-am documentat pe net ce e, cum se gestionează, e nu e periculoasă şi l-am descoperit pe Blogspot.com. Acolo să vezi distracţie. Widget, template, RSS, backgroud, html, şiruri de cifre, litere, semne grafice… Ce doamne iartă-mă sunt toate farafastâcurile astea, ne-am întrebat noi. Ok, să nu ne panicăm, zic. Mai cu ajutor de la stimabilul Google, mai prin puterea exemplului şi cu un ochi aruncat pe la vecinii de peste mări şi ţări, am biruit dashbord-ul. Victorie!

M-am dus acasă tulburată de cele ce văzusem că se poate face pe internet şi cum pe mine mă încerca oareşce talent scriitoricesc (credeam eu), m-a fulgerat un gând şugubăţ: hai să-mi fac şi eu un blog şi să public zvâcnirile astea literare că-i păcat să le vadă doar caietul meu. Şi uite aşa s-a născut Colorez Tăcerea (pe blogspot, pe atunci). Aflasem eu de Gelu Vlaşin, de Andrei Ruse, de Claudiu Komartin tot prin blogurile lor, cărora eu le spuneam site-uri şi mi-am zis că trebuie să fie un semn bun. Mă şi vedeam următoarea Nora Iuga.

În timp, elanul mi s-a mai diminuat, blogul a trecut prin multe schimbări şi încercări, dar nu am putut renunţa complet la ideea de a scrie, aşa că m-am mutat pe wordpress, iar Colorez Tăcerea, renăscut din propria cenuşă,  încetuţ încetuţ creşte şi sper eu că bucură oamenii cu ce are / am de spus.

2. Ce beneficii ai obţinut până acum din activitatea de blogging?

Nimic material, dar faptul că mă descurc binişor pe platforma wordpress şi înţeleg ce vrea de la mine m-a ajutat enorm la fostul meu job în marea familie a publicităţii. Pentru liniştea mea sufletească a însemnat mult, mai mult chiar dacă mi-ar fi fost solicitat ajutorul să promovez Untold-ul cât încă locuiam în Cluj şi să merg la festival for free.

3. Care ar fi motivul pentru care ai renunţa să scrii pe blog?

Dispariţia internetului. Sau lipsa de timp.

4. Ce bloguri din România urmăreşti?

Două bloguri îmi sunt dragi până la stele şi înapoi. Blogul lui Chinezu fiindcă maestrul Cristian este cel mai simpatic om din online şi de fiecare dată când îi citesc articolele îmi transmite o energie pozitivă şi mă prăpădesc de râs. Îmi plac la nebunie şi proiectele în care se implică (#openyourcity, Happy Moves). Povestea amuzantă este cum l-am redescoperit eu pe stimabil.

Ca toţi millennialşii care se respectă, tot scrollam într-o noapte pe facebook până când îmi apare acest articol în news feed. Nu ştiu de ce l-am deschis, nu ştiu. Poate mă plictisisem să tot ameţesc feed-ul facebook-ului fără niciun scop, poate menţiunea “caz personal şi oribil” m-a atras, gândindu-mă că cine ştie prin ce necaz colosal trecuse bietul om. Deschid articolul şi îl citesc. Un paragraf, două, trei, la al patrulea schiţez un zâmbet, iar de aici încolo m-am cutremurat de râs până la ultimul cuvinţel. Imaginaţi-vă să auziţi într-un apartament de oameni respectabili, într-un bloc cu vecini respectabili, pe cineva râzând isteric la 3 dimineaţa. Îţi pui câteva întrebări referitoare la soarta mentală nefericită a individului sau individei care a îndrăznit să tulbure noaptea. Îmi şi imaginez ce au gândit vecinii care mă ştiau copil cuminte, cu carte la cap, cam retrasă, dar simpaticuţă: “Săraca fată, s-a smintit de tot. Ţi-am zis eu Maricico că prea multă carte te strică la cap. Gata, de mâine ne retragem copilul de la şcoală să nu ajungă ca aia mică de la patru.”

Al doilea blog la fel de drag este cel al Laurei Câlţea – Blogul unei cititoare de cursă lungă. Aici îmi potolesc setea de cărţi şi noutăţi literare, iar din când în când mai fur câte un titlu de care vreau eu să mă conving că-i fain. Tot de la Laura aflu care sunt evenimentele literare faine din capitală. În plus, mi se pare că Laura este o finuţă şi o minunată.

În rest, citesc ce mai prind pe Facebook sau recomandări de la cei doi menţionaţi mai sus.

5. Ce activitate te relaxează cel mai mult?

Îmi place mult să citesc fiindcă mă detaşez de tot ce ţine de lumea din afara paginilor cărţii, din afara ferestrelor mele. Pentru mulţi, cititul e o corvoadă, dar eu aşa îmi găsesc liniştea.

Mă relaxez şi când alerg. Senzaţia că laşi totul în urmă, că nimic nu te poate ajunge, că distanţa între tine şi punctul de start te eliberează, că nu ştii sigur care este sau unde este linia de finnish, toate astea mă fac mai fericită.

6. Dacă ai putea pleca acum undeva, unde ar fi acel loc?

Aş pleca spre Santiago de Compostela pe Camino Frances, dar old school, perpedes şi nu cu maşina, trolerul doldora de creme şi cremuţe sau hotelul de enşpe milioane de stele. Am văzut eu un film care m-a impresionat enorm şi mi-am pus în gând că trebuie musai să parcurg acest drum, aşa, pentru mine şi sufletul meu de copilă născută cu rucsacul în spate.

Ar mai fi câteva locuri, dar acesta este primul care mi-a trecut prin minte.

7. Unde n-ai vrea să călătoreşti niciodată? De ce?

Nu există o astfel de destinaţie (pentru mine). M-aş duce şi în Siria sau Irac ca voluntară într-un program de salvare a patrimoniului lor naţional. E o catastrofă ce se întâmplă acolo şi mă doare sufletul când mai citesc că s-a mai pierdut o bucăţică de istorie şi cultură.

8. Dacă ai putea invita pe oricine la o cafea, cine ar fi acea persoană?

Dacă e vorba de “oricine” mă gândesc că pot sfida legile universului şi m-aş întoarce în timp să le cunosc şi să povestesc cu Sarmiza Cretzianu, Zoe Cămărăşescu şi Zelda Fitzgerald. M-ar tenta şi un rendez-vous cu Scott Fitzgerald, cu Modigliani sau cu Jack Kerouac.

Revenind la timpurile noastre cred că mi-ar plăcea să beau o cafea cu actorul Marius Manole, să-l cunosc şi altfel, nu doar prin prisma personajelor pe care le interpretează.

9. Ce-ţi place la blogul Update Your Journal?

În primul rând îmi place că l-am descoperit şi apoi mai sunt fotografiile tare faine. Întotdeauna mă uit mai întâi la fotografiile care însoţesc textul şi abia apoi citesc ce s-a scris despre.

10. Ce nu-ţi place la blogul Update Your Journal?

Că nu l-am descoperit mai repede.

11. Care e citatul care se potriveste cu viaţa ta actuală?

I was always an unusual girl. My mother told me I had a chameleon soul, no moral compass pointing due north, no fixed personality; just an inner indecisiveness that was as wide and as wavering as the ocean… I was born with a fire for every experience and an obsession for freedom that terrified me to the point that I couldn’t even talk about it, and pushed me to a nomadic point of madness that both dazzled and dizzied me.

Mai departe, nu ştiu cui să-i pasez invitaţia, dar feel free to join this fun game. 🙂